Cineva spunea odata ca iubirea te schimba – si ca daca nu te schimba atunci nu e vorba despre iubire. Iar Nicolae Iorga spunea sa nu uitam ca ” oricine te iubeste cere de la tine o iluzie de ideal. Da-o sau nu te lasa iubit! „.

In ce instante te-ar schimba iubirea? S-ar presupune ca te-ar duce numai catre fapte demne de lauda si de virtute. Si daca nu este asa, se mai incadreaza in definitia iubirii ?

Si cum faci deosebirea? Cum segmentezi asta? Oare sentimentul de bine/ rau este suficient, sau putem gasi si nuante ascunse. Sau poate ca iubirea ta e diferita de iubirea celuilalt.. si astfel, fiecare iubind in felul lui, nu isi da seama de gesturie pline de „iubire” alte celuilalt.

Intrebam astazi daca dupa tot ce i se intampla pana la urma este fericita. Raspunsul a fost ca nu. Unde e iubirea in situatiile astea si cand te poate face fericit si cand te poate face sa te simti cel mai prost din lume ?

Si iarasi.. daca te-a facut sa te simti cel mai prost din lume, e iubire? In carti aflam ca ai numai sentimente inaltatoare si pure.

Cum tratam exceptiile ? Si daca exceptia se aduna.. devine regula ?

Toate ca toate, dar Iorga are dreptate. Avem idealul iubirii noastre si il rasfrangem asupra celuilalt.

P.S. Unii norocosi insa au deja idealul alaturi de ei si oricat de mult l-ar proiecta inainte nu ar fi iesit niciodata asa de bine ca in realitate.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s