ganduri la cumpana dintre ani

Intr-anumite momente te gandesti ca vorba aceea „cum iti asterni, asa dormi” este 100% adevarata si ca, intr-adevar, tot ceea ce faci bun (sau consideri a fi bun) vine inapoi inzecit.

Ma bucur mereu sa vad langa mine oameni iubitori si mereu ma gandesc ca mi-as dori mereu sa le fiu (sentimental) in egalitate, sa pot raspunde tuturor cu aceeasi moneda.

Mi-as dori mereu energia si capacitatea de a darui mereu oamenilor inapoi ceea ce ei imi ofera sau inzecit inapoi. Fiindca fiecare merita sa aiba si rasplata pentru iubirea oferita. Si nu trebuie sa o faci din obligatie, ci din placere. Cred ca, momentan, acolo imi doresc sa ajung (sau sa ma mentin, as spune).

 

iubirea te schimba ?!

Cineva spunea odata ca iubirea te schimba – si ca daca nu te schimba atunci nu e vorba despre iubire. Iar Nicolae Iorga spunea sa nu uitam ca ” oricine te iubeste cere de la tine o iluzie de ideal. Da-o sau nu te lasa iubit! „.

In ce instante te-ar schimba iubirea? S-ar presupune ca te-ar duce numai catre fapte demne de lauda si de virtute. Si daca nu este asa, se mai incadreaza in definitia iubirii ?

Si cum faci deosebirea? Cum segmentezi asta? Oare sentimentul de bine/ rau este suficient, sau putem gasi si nuante ascunse. Sau poate ca iubirea ta e diferita de iubirea celuilalt.. si astfel, fiecare iubind in felul lui, nu isi da seama de gesturie pline de „iubire” alte celuilalt.

Intrebam astazi daca dupa tot ce i se intampla pana la urma este fericita. Raspunsul a fost ca nu. Unde e iubirea in situatiile astea si cand te poate face fericit si cand te poate face sa te simti cel mai prost din lume ?

Si iarasi.. daca te-a facut sa te simti cel mai prost din lume, e iubire? In carti aflam ca ai numai sentimente inaltatoare si pure.

Cum tratam exceptiile ? Si daca exceptia se aduna.. devine regula ?

Toate ca toate, dar Iorga are dreptate. Avem idealul iubirii noastre si il rasfrangem asupra celuilalt.

P.S. Unii norocosi insa au deja idealul alaturi de ei si oricat de mult l-ar proiecta inainte nu ar fi iesit niciodata asa de bine ca in realitate.

 

 

reassurance

Reassurance. Everybody needs it. It’s hard to have the patience to enforce it every now and then but… don’t everybody wants to be reminded they are loved?

Totul e atitudine.

Stiam.. dar imi readuc aminte: ceea ce pe mine ma deranjeaza sau ma supara la cineva, nu are legatura cu persoana in cauza, ci este ceva la care trebuie sa reflectez in mine.

Iar apoi, atitudinea pe care o ai fata de acea persoana poate fi de doua feluri: fie respingere (totala/ partiala) fie o incercare de a iti depasi sentimentele (pe care trebuie sa ti le descoperi) si de a le face fata, comunicand cu acea persoana.

Bineinteles, prima cale, cea mai usoara, este de a respinge. Dar relatia dintre doua persoane se poate inalta mai usor prin a doua cale.

Acum trebuie vazut daca si cealalta persoana alege tot a doua cale. Cert e ca usor e sa o lasi balta.

Movies

The Prince Charming concept won’t be outdated too soon. Almost every girl wants her own McDreamy to make her feel in love and spoiled and feel like a princess. Or like the queen of his heart. I hope this will never be out of style, it would be so sad.

A love like in the movies is what everyone hopes for. Don’t crush anyone’s heart for acting otherwise.

Te iubesc asa cum esti.

Ce mult inseamna sa fii un om linistit. Ce mult inseamna sa fii un om care are atat de multe iubire de dat, incat nu ii mai pasa ca asta te poate pune intr-o pozitie de vulnerabilitate, intr-o pozitie in care lumea s-a obisnuit asa si te ia de-a gata, intr-o pozitie in care tu esti mai putin important.

Mare lucru sa fii un astfel de om. Bine, ce e drept, vezi destule exemple de acest gen intruchipate in parinti de copii, in parintele care in momentul in care da nastere unui copil se lasa pe sine si isi canalizeaza toata atentia catre cealalta persoana si nu mai conteaza cum este el. Vezi cazuri in care isi iau o bluza odata pe an – si asta pentru ca cealalta deja s-a rupt si nu se mai poate purta – si o pereche de pantofi de piele odata la trei ani (de piele, ca sa tina) dupa ce cea jerpelita a fost purtata, raspurtata, peticita si cremuita pana s-a rupt talpa de tot, iar asta ca sa ia copiilor tot ce le trebuie. Vezi cazuri in care parintii mananca paine cu margarina si fasole batuta numai ca sa aiba copiii alimentele necesare. Vezi cazuri in care parintii nu mai pleaca in vacante, care nu se mai bucura de viata de cuplu (si care nu mai stiu de mult ce e aia), care nu mai apuca sa mai citeasca nici o carte, pentru ca trebuie sa duca copilul in vacanta, trebuie sa ii gateasca copilului, sa il ajute sa invete, sa faca teme, sa il dezvolte. Vezi cazuri de astfel de eroi. Nu e de mirare ca multa lume mi-a zis ca nu ar putea renunta la luxul de acum ca sa aiba un copil, si dreptate au, fiindca nu e usor si viata ti se schimba radical – daca esti parintele de care copilul are nevoie sa se dezvolte armonios.

Dar asta este o alta poveste si probabil o sa mai scriu de ea.

Vorbeam de iubire si de ce capacitate au unele persoane. Capacitatea aceea de a spune o vorba buna intr-un moment prost si de a fi acolo fara a pune si tu paie pe foc ca s-a intamplat un lucru rau.

Capacitatea de a incuraja pe cineva si a STI ca va fi bine – nu a o spune de dragul de a o spune. Pur si simplu persoana care crede cu adevarat ca va fi bine poate transmite si persoanei celeilalte ca asa va fi si ca nu e singura in asta. Si asta valoreaza enorm.

Totodata, e mare lucru sa ai capacitatea de a incuraja pe cineva in orice, stiind ca va fi bine oricum. Conteaza pana si la lucrurile tare marunte – de exemplu cand cumperi un lucru gresit si parca ti-e groaza sa mergi acasa sa te faci de ras ca ai facut asta, dar in schimb gasesti un chip iubitor care iti zice ca nu este nicio problema – stii senzatia asta? E unul dintre cele mai placute lucruri.

Omului i-a fost mereu frica de judecata celorlalti si de a nu fi iubit asa cum este. Cand el ajunge acasa si stie ca a gresit ceva si tu ii zici ca nu e mare lucru si ca se intampla atunci el stie ca nu il judeci si se simte si iubit, ceea ce e foarte linistitor. Daca in schimbi pui paie pe foc, il judeci, ii arati ca nu e in stare de nimic – nici sa cumpere ceva de la magazin – ii distrugi si incrrederea in sine, ii arati ca nu e iubit decat daca face ceva bine, il judeci, il faci sa fie si tensionat si cu siguranta nu va avea nici drag de tine.

Dar ce e mai usor sa faci? De unde sa ai capacitatea asta iubitoare mereu ? De unde sa ai puterea asta (fiindca trebuie cu adevarat sa fii puternic si stapan pe tine sa iti iasa asta mereu)?

Dar ce e cumva un cerc vicios este ca si tu, la randul tau, te gandesti ca daca nu esti un chip iubitor mereu si nu ai reactiile potrivite la timpul potrivit, poti sa fii judecat si poti sa nu mai fii iubit.

Ca asa suntem noi oamenii, ne conditionam iubirea. Faci asta, esti iubit. Nu faci, nu esti iubit.

Cel mai frumos lucru e iubirea neconditionata. Acolo e toata linistea. Omul o sa fie impacat atunci cand simte asta. Dar psihicul sau plin de complexe, plin de temeri si frici, plin de incertitudini, nu il lasa.

Putini sunt oamenii cu o incredere puternica in sine care pot sa iubeasca doar pentru a iubi – si nu sa iubeasca de teama ca nu vor fi iubiti daca nu sunt iubitori.

Poate o sa intelegem ca nu trebuie sa facem nimic special sa fim iubiti. Dar noi mereu am testat iubirea prin stimul si raspuns. Ma iubesti, te iubesc si eu. Imi faci un favor? Te pot iubi mai mult. Si tot asa.

„Te iubesc asa cum esti” – si sa crezi asta si sa faci cealalta persoana sa simta asta – are unul dintre cele mai puternice efecte din lume.

Te iubesc asa cum esti.