when the stars go blue

Cred ca e mai greu sa te obisnuiesti cu altceva. Sau probabil ca si tu te-ai obisnuit, asa si restul, dar cand ai vrut sa revii la normal deja totul s-a schimbat in jurul tau si a fost un soc.

E mai greu inceputul, insa poate fi ceva ce ti-ai dorit mereu. Parca nu demult tanjeai dupa asta…

Oricare ar fi rezultatul, macar stii pe cine sa dai vina (sau cine are meritul).. tu, tu esti persoana aceea. Asa ca fruntea sus si fa o schimbare, daca consideri ca este nevoie sau bucura-te de ce este. Poti lua in considerare si schimbarea atitudinii.

Ah, si inca un lucru: iesi din zona de comfort. Nu te multumi cu primul lucru. Probabil ca stii ce vreau sa zic, nu mai detaliez.

Curaj, ca timpul trece!

Anunțuri

noapte cu dor

Cateodata ma gandesc cat de dor imi este… dor sa scriu, sa citesc, sa ma afund in gandurile mele sau in povesti frumoase pe care le traiesc din romanele de altadata. Fuge timpul si parca fuge de sub picioarele mele.

E ciudat cum gasesti inlocuitori pentru orice, dar oare pentru asta o sa gasesc vreodata? Din dorinta de a cunoaste, de a trai povesti… iata ca traiesc si povestea mea acum. Acum simt ca invat mai multe, dar mai multe despre altii, cat si mai multe despre sine.

Ce mult invatam in raport cu ceilalti! Cred ca acolo e cheia dezvoltarii noastre. Desi totodata cred cu tarie ca nu doar asta ne face sa ne dezvoltam ca oameni.

O carte, un articol interesant, cunoasterea si prin metode mai ‘stiintifice’ sa zicem, aduce un aport foarte mare. Oricum, nu e nimic nou sub soare, se spune. Sigur cineva a scris o carte despre ceea ce te-ar interesa pe tine.

Multe ganduri la o ora tarzie, intr-o noapte friguroasa si o saptamana grea in fata. Dar hei, orice noapte, oricat de lunga, tot la dimineata ajunge. Asa ca imi iau inima in dinti singura si ma voi bucura de tot ce aduce saptamana.

Sper sa ne revedem curand.

ganduri la cumpana dintre ani

Intr-anumite momente te gandesti ca vorba aceea „cum iti asterni, asa dormi” este 100% adevarata si ca, intr-adevar, tot ceea ce faci bun (sau consideri a fi bun) vine inapoi inzecit.

Ma bucur mereu sa vad langa mine oameni iubitori si mereu ma gandesc ca mi-as dori mereu sa le fiu (sentimental) in egalitate, sa pot raspunde tuturor cu aceeasi moneda.

Mi-as dori mereu energia si capacitatea de a darui mereu oamenilor inapoi ceea ce ei imi ofera sau inzecit inapoi. Fiindca fiecare merita sa aiba si rasplata pentru iubirea oferita. Si nu trebuie sa o faci din obligatie, ci din placere. Cred ca, momentan, acolo imi doresc sa ajung (sau sa ma mentin, as spune).

 

iubirea te schimba ?!

Cineva spunea odata ca iubirea te schimba – si ca daca nu te schimba atunci nu e vorba despre iubire. Iar Nicolae Iorga spunea sa nu uitam ca ” oricine te iubeste cere de la tine o iluzie de ideal. Da-o sau nu te lasa iubit! „.

In ce instante te-ar schimba iubirea? S-ar presupune ca te-ar duce numai catre fapte demne de lauda si de virtute. Si daca nu este asa, se mai incadreaza in definitia iubirii ?

Si cum faci deosebirea? Cum segmentezi asta? Oare sentimentul de bine/ rau este suficient, sau putem gasi si nuante ascunse. Sau poate ca iubirea ta e diferita de iubirea celuilalt.. si astfel, fiecare iubind in felul lui, nu isi da seama de gesturie pline de „iubire” alte celuilalt.

Intrebam astazi daca dupa tot ce i se intampla pana la urma este fericita. Raspunsul a fost ca nu. Unde e iubirea in situatiile astea si cand te poate face fericit si cand te poate face sa te simti cel mai prost din lume ?

Si iarasi.. daca te-a facut sa te simti cel mai prost din lume, e iubire? In carti aflam ca ai numai sentimente inaltatoare si pure.

Cum tratam exceptiile ? Si daca exceptia se aduna.. devine regula ?

Toate ca toate, dar Iorga are dreptate. Avem idealul iubirii noastre si il rasfrangem asupra celuilalt.

P.S. Unii norocosi insa au deja idealul alaturi de ei si oricat de mult l-ar proiecta inainte nu ar fi iesit niciodata asa de bine ca in realitate.

 

 

reassurance

Reassurance. Everybody needs it. It’s hard to have the patience to enforce it every now and then but… don’t everybody wants to be reminded they are loved?

Totul e atitudine.

Stiam.. dar imi readuc aminte: ceea ce pe mine ma deranjeaza sau ma supara la cineva, nu are legatura cu persoana in cauza, ci este ceva la care trebuie sa reflectez in mine.

Iar apoi, atitudinea pe care o ai fata de acea persoana poate fi de doua feluri: fie respingere (totala/ partiala) fie o incercare de a iti depasi sentimentele (pe care trebuie sa ti le descoperi) si de a le face fata, comunicand cu acea persoana.

Bineinteles, prima cale, cea mai usoara, este de a respinge. Dar relatia dintre doua persoane se poate inalta mai usor prin a doua cale.

Acum trebuie vazut daca si cealalta persoana alege tot a doua cale. Cert e ca usor e sa o lasi balta.